E despre şcoli...

Sunt două săptămâni de când mergem prin şcolile oraşului şi vorbim cu elevii. Le prezentăm oportunităţi, le explicăm avantajele voluntariatului, le răspundem la întrebări şi cel mai important e că le propunem să fie cetăţeni activi şi să organizeze o activitate în comunitate. Până acum ne-am întâlnit cu 1043 de elevi ce au propus peste 40 de activităţi de voluntariat pentru dezvoltarea culturală a oraşului Tîrgu Frumos. Prezentările vor continua şi vineri şi săptămânile următoare în alte şcoli ale oraşului, însă pentru că tot suntem într-o etapă în care vrem ca România să se schimbe în bine, avem ceva de spus!

E despre şcoli...  Sunt clase ce au 35-36 de elevi, ba chiar am auzit că ar fi clase şi cu 40 de elevi. Cum poţi să ai lecţii reuşite într-o clasă ce are peste 30 de elevi? Cum poţi să-i implici pe toţi, să le acorzi atenţie, să le înţelegi nevoile şi să adaptezi programa fiecărui stil de învăţare? Nu poţi. Elevii sunt plictisiţi, profesorii copleşiţi de responsabilităţi şi birocraţie. Pe lângă clasele supra-aglomerate din cauza "lipsei bugetului", mai e şi infrastructura. Menţionăm doar un aspect legat de infrastructură: băncile! Un fel de închisori, sunt incomode, nu facilitează comunicarea, ba din contră;  ar fi mult mai bine să fie scoase toate şi să rămână doar scaune, dar e "predatul"! Elevii sunt tranformaţi în scribi, că trebuie să fie definiţiile şi teoriile scrise în caiete, aşa se cere de la inspectorat. Rezultatul? 80% dintre elevii pe care i-am întâlnit nu au avut curajul sau nu au exerciţiul de a-şi exprima opiniile şi ideile. De multe ori a trebuit să insistăm, aproape să-i obligăm să-şi spună ideile şi din când în când am fost surprinşi că de la cei care cu greu şi-au făcut curaj, au venit propunerile cele mai creative.  

Şi mai sunt probleme, nu le ştim noi pe toate, dar dacă ar fi două lucruri pe care le-am propune ministerului educaţiei, acelea ar fi ca o clasă să aibă maxim 15 elevi şi să fie în sălile de clasă doar scaune, cel mult o masă. Aşa nu s-ar mai preda, ci s-ar vorbi. A scrie fără a înţelege ceva, nu ajută cu nimic! Caietele ar trebui să fie doar pentru notiţe personale.

Nu e vina profesorilor. Unii chiar sunt eroi pentru că îşi asumă riscuri, organizează pe propria răspundere activităţi şi pun suflet în procesul de educaţie. Nici elevii nu sunt de vină că nu iubesc şcoala. E vina ministerului şi politicienilor corupţi, care cheltuie banii cetăţenilor fără minte, care neglijează educaţia. Dar totuşi e vina noastră că le permitem, iar ca să schimbăm, e timpul să protestăm şi să cerem să ne fie respectat dreptul la o educaţie de calitate!