ASIRYS International



Voluntarii recomandă!

Call for writers: European Dignities - Summer Edition

marți, 22 iulie 2014

The EUROPEAN DIGNITIES journal provides to young people from all over Europe, a way to communicate and express, to demonstrate and discuss about what is happening around them. Therefore, European Dignities is the Voice of Europe's Youth! The fist issue had a great success and you can read it HERE. The journal has accreditation and it is registered as: ISSN 2360 – 6355, ISSN-L 2360 – 6355.

If you want to have a contribution, please send it to us at Bellow you can check the thematic, sections and general rules for the magazine.

For the second  issue the thematic is "words of folk wisdom” – old saying, sayings, proverb, adage, wise thought, short sentence with a general view about any aspect of life. If you send us an article, photo, please write the words chosen also in your own mother tongue. Will be interesting to see how it sounds in the original languages also. Regarding the thematic, we invite you to read some of the opinions of our journal colleagues.

"The theme "Words of folk wisdom" is a representative topic to each Europe nation because over time, starting with dialogues, materialized in literature, they have strongly influenced the views of our grandparents, who in turn sent their beliefs to our parents and nowadays they are literally ”in our ears”. From this point, we have the freedom to choose if we want to listen or not. A journalist from a Romanian newspaper called ”Old Dilemma” (Dilema veche), wrote in an article: "Listening to our nation is a tricky business. It requires wisdom, patience and an endless love - really listening to what people have to say, you really have to be a patriot. But how patriotism is an extremely rare flower on the Romanian territory nowdays, I doubt anyone really wants to listen to our nation." This statement illustrates which is the perspective of most of the people regarding the semantic field of the word ”nation”: patriotism or words of folk wisdom. Therefore, I believe that the "European Dignities" journal could send in the next number throughs, photos, articles and interviews, the necessity of young people to listen with their hearts the words of people and discover the endless wisdom embedded in its depths. This will not only keep the present alive, imbued with "patience and an endless love", but helps us to keep a continuity in transmission of symbolic messages as that open new horizons and bring wisdom to our children's children."  (Alexandra Muscalu)

"There is also an "alternative" education that came through tradition, family and history. It is the education of folk words. We may have heard our grandparents, our parents, we may have read volumes of memoirs, prose, we may have heard stories, legends or fairy tales, that including wisdom words. The second edition of European Dignities Journal aims to discover this form of “folk education”, which few had part of it. In every city, region, country, there is a system, acquired through "legacy" of time created by the words of the people, words who appealed to ethics, intelligence, life experiences and rapports with the life of those who saw and heard. Why not we know and discover them? Send us an article, a review, a story, a selection of texts, an interview, which has as central theme words of folk wisdom. They may be related to the place where you were born, where you spent your childhood or you've been attached at a time and then you discovered. A place of maturation, of daily life, retrieved in the wise words of olden times." (Bianca Aelenei)

The EUROPEAN DIGNITIES journal will have in its structure several sections where young people may regularly contribute with articles, photos reports, images, pictures, interviews, surveys, etc. The magazine will be published in English (for a greater accessibility to young audience in Europe) and if necessary, it can be translated into other international languages (French, Spanish). Here are some proposals for sections:

Troubleshooters - a section dedicated to photo reports. Our desire is to promote the art of reportage among young people.

Liberal arts – this is a section dedicated to all the fine arts which are appreciated, promoted and even created by the young people. Be it film, theater, dance, sculpture, painting, it is a good opportunity of knowing and enjoying our current visual arts and more.

Urban legends – what happens in your hometown? This is the basic question one has to start from, especially the authors who want to contribute to this section. We can promote events, expositions, economic and institutional development from different cities.

Profile hunters – it is a section dedicated to the interviews, dialogues between the author and those “interesting” folks which have excelled in their work and can be taken as an example. This section requires a higher note of creativity and originality. After all, it is not just a simple classic interview but rather something distinct.

Diplomacy and culture – it is a section dedicated to both the political and the cultural space. A political and cultural dialogue.

High education – all about education (formal, non-formal or informal).

In community – a way to promote different communities and their activities. Be it organizational, rural or regional development, it is a demarche to view, encourage and support the development of the communities.

Search research – section dedicated to everything related to innovation, research, Google search (something we do not know).

Know-how – is a section dedicated for useful information for young people.

Instructions for authors

 Articles must respect academic rules of elaboration (TNR format, 1.5 spacing, quotations – all quotation systems are accepted, alignment – Justify).

 No ideas will be plagiarized, it is important to respect the rights of original authors.

 Articles submitted to European Dignities must not have been previously published elsewhere (magazines, blogs, news websites etc.). We must assure that there is a certain exclusivity in this respect, to prove that we are professionals and that we offer new and trustworthy information.

 Articles must be between 2 and 6 pages; they may contain photographs, drawings, as long as their source is provided (artist, website) if they are not elaborated by the author.

 Submitted articles will only be accepted after consulting the editorial board, to ensure that they were written with respect to free, innovative and deferent spirit and that they accept promoting the journal’s objectives. We reserve our right to refuse any articles that do not respect these rules.

 Each article must enframe into one of the sections mentioned in the journal’s official draft.

 All ideas belong exclusively to the authors.

 Every article must contain the title, the author’s full name, e-mail address, country, city, institution of affiliation (NGO, university, school, group, community – if available) and a short description of the author highlighting his/her activities.

 European Dignities publishes articles which are translated into English. Typescripts in other official languages (German, Spanish, French) are acceptable and may be published (if space allows it).

 If an article, once published in European Dignities, will be submitted elsewhere or translated into other languages (websites, blogs, magazines, other online portals), the original source must be mentioned.

 All articles, photographs, drawings and ideas concerning the journal will be transmitted to

Ethical rules in elaborating and transmitting typescripts

 There will be neither any verbal abuse, insulting or offensive words nor any images or drawings that transmit such messages within the articles’ structure.

 We must respect others’ opinions and assure that what we transmit is ethical and indicates an appropriate moral conduct.

 Communication with the editorial board and other contributors must be open and cooperative.

 Through the ideas transmitted by the authors, we must popularize the best practices of each member’s community, innovating ideas, people with distinguished results, symbolic images and drawings, civilizing attitudes.

The deadline for the second issue is 25 July 2014

European Dignities Journal is part of Young European TroubleShooters project,  financed by Youth in Action Programme, with the support of European Commision.

Proiecte ASIRYS / Erasmus Plus

În perioada 2011-2014 am fost parteneri în 62 de proiecte în aprox. 30 de ţări. Am trimis în jur de 200 de tineri, fără a percepe taxe, în proiecte de tineret dezvoltate sub umbrela Programului Tineret în Acţiune. Din 2014 până în 2020, vechiul program TiA este înlocuit de Erasmus Plus. Aşadar de-acum încolo vă invităm să fiţi activi într-o noua generaţie de proiecte!

Pentru primele 2 termene am semnat în jur de 50 de acorduri şi încă aşteptăm rezultatele. În timp vom actualiza acest articol cu toate proiectele Erasmus Plus, aprobate în 2014. Pentru a aplica, procedura rămâne aceeaşi. Vă invităm să consultaţi acest LINK.

1. TO LEARN OR NOT TO LEARN Training Course - 22-29 August 2014 / Mugla, TURKEY, 3 participanţi
2. Culture Mixture - Training Course, 04-12 September 2014 / PORTUGAL, 2 participanţi
3. Youth participation outside the ballot box - Training Course, October 2014, Yerevan, ARMENIA, 3 participanţi
4. Volunteering Together: inner well-being for authentic relationships - Training Course, November 2014, PORTUGAL, 4 participanţi

TO LEARN OR NOT TO LEARN Training Course Mugla

Căutăm 3 participanţi pentru a ne reprezenta la trainingul TO LEARN OR NOT TO LEARN, proiect care se va desfăşura în Mugla, Turcia în perioada 22 - 29 august 2014. Mai multe detalii despre proiect puteţi găsi mai jos.

Pentru a aplica este nevoie să parcurgeţi 3 paşi:

      * să ne propuneţi şi să realizaţi cel puţin o activitate de voluntariat, la alegere, în cadrul organizaţiei noastre (atenţie: voi sunteţi cei care aleg/propun activitatea de voluntariat, iar aceasta trebuie realizată înainte de a pleca în proiect, iar SUPER TINERI trebuie implicată),
     * să ne trimiteţi un plan de implicare în diseminarea/promovarea rezultatelor proiectului, ce va fi implementat după ce vă veţi întoarce în ţară.
    * să completaţi acest formular: MUGLA

Adresa la care trebuie să ne trimiteţi aplicaţia voastră este

Vă rugăm să luaţi în considerare următoarele aspecte:

- înainte de aplica, asiguraţi-vă că ştiţi ce presupune un proiect internaţional, în acest sens citiţi cu atenţie detaliile despre proiect (mai jos) şi acest articol:
- dacă vor fi mai multe solicitări, îi vom alege pe cei mai activi aplicanţi, totuşi dacă aţi realizat activităţi, veţi primi un anumit punctaj care vă va asigura un loc în alte proiecte pentru care veţi aplica,
- organizaţia noastră nu percepe niciun fel de taxă de participare; cazarea şi masa sunt asigurate 100%, iar transportul va fi decontat în proporţie de 70% de către organizaţia din Turcia,
- după finalizarea trainingului veţi completa un formular de evaluare a proiectului şi veţi implementa activităţile de diseminare pe care ni le-aţi propus.  

Information about the project:

There is no age limit but general age should be between 18-30. And please try to keep the gender balance (1 female+2 male or 2 female+1 male)

We are preparing info-pack and we will share more information about training course asap. Just in case, you can see the project summary below.

Travel expenses:
Albania from Fier: 500 - 1999 km (275€ x 3 = 825€)
Romania from Tirgu Frumos: 500 - 1999 km (275€ x 3 = 825€)
Czech Republic from Prague: 500 - 1999 km (275€ x 3 = 825€)
Italy from Magenta: 500 - 1999 km (275€ x 3 = 825€)
Lithuania from Siauliai: 2000 - 2999 km (360€ x 3 = 1.080€)
Poland from Lublin: 500 - 1999 km (275€ x 3 = 825€)
Ukraine from Simferopol: 500 - 1999 km (275€ x 3 = 825€)

Nearest airports:
(BJV) Milas-Bodrum Airport (78,5 km)
(DLM) Dalaman Airport (94,8 km)
(ADB) İzmir Adnan Menderes Airport (194 km)

PS1: We will be in the summer season during the project. The prices are getting expensive, so you should buy the tickets asap. You can also check charter flights.
PS2: Please don't buy your ticket before we confirm

Websites for flights:

Project Summary

   ''TO LEARN OR NOT TO LEARN Project", which will take place on 22 - 29 August 2014 in Mugla / Turkey is a training course. 24 participants, 2 supporting staff and 2 trainers in total 28 people from 8 different countries (Turkey, Czech Republic, Italy, Albania, Romania, Lithuania, Poland ve Ukraine) will participate to this project.

   By the project, creating awareness about learning how to learn and founding new learning methods are aimed.

   The target audience are youth workers. Training language of the project that will end in 7 days will be English.

   Through the meetings will take place within the project scope, youth workers will build up theirselves about learning how to learn, and by creating new learning methods they will create new moduls.

   In the training course all meetings will be carried out using common education methods.

Grant Announcement: Community led monitoring and advocacy on Roma health

Open Society Foundations
Public Health Program (AMHI) Grant Announcement.
Community led monitoring and advocacy on Roma health, Request for Letters of Intent (LOIs), July 2014.

The Open Society Foundations’ Public Health Program (PHP) is committed to advancing health and human rights. The Accountability and Monitoring in Health Initiative (AMHI) of the Public Health Program contributes to this mission by supporting civil society groups to effectively and strategically use community monitoring and applied budget work to push for greater accountability and transparency in the financing and delivery of health care at the local, national, regional and global levels. Roma Health Project (RHP) adheres to PHP vision, mission and goals with a focus on advancing the health and health-related rights of Roma persons, who as a rule experience discrimination and human rights violations and have unequal and inequitable access to health and health care as a result of their ethnicity and consequent social exclusion.

AMHI and RHP seek to strengthen meaningful and sustained engagement by affected communities, including Roma communities in the development, implementation, and monitoring of health budgets, policies, programs and practices; to promote government accountability to citizens; and to foster an informed and open dialogue about the governance of public health systems, provision of health services, and advancement of health and rights. This includes supporting the development and strengthening of the capacity of advocacy groups to promote health policies and practices grounded in human rights, using evidence collected through community monitoring and other approaches.

To these ends, AMHI and RHP provide grants to strengthen the capacity of organizations to incorporate community monitoring in their efforts to promote accountability in health, including for marginalized populations.

AMHI’s work on accountability in health for marginalized populations has included work to address Roma health in Macedonia, Bulgaria and Romania. A key outcome for this work is the increased participation of Roma in community monitoring for improved accountability in health policies and services.

The current context in Romania of healthcare reform (including decentralization), the implementation of the National Roma Integration Strategy and the next programming period of EU Structural Funds provides an important context for addressing Roma health. In particular, ongoing healthcare reforms in Romania risk further reducing access to health and social services for socially marginalized and excluded communities such as Roma. AMHI and RHP seek to support organizations to strengthen the expertise of Roma NGOs in assessing the impact of health policies on Roma communities and monitoring health-related public budgets in order to promote better health services for Roma in Romania.

To this end, AMHI and RHP are pleased to announce a new grant initiative to support civil society monitoring and advocacy on Roma health in Romania. These grants are aimed at organizations who seek to carry out advocacy on Roma health, including through the use of community monitoring to assess Roma access to health services and to engage with local, regional and national policy and decision-making to improve access. This may involve Capacity Building for organizations to increase their ability to carry out community monitoring and to increase the capacity of Roma communities to carry out monitoring and engage in advocacy.

·  Application Procedure

Organizations that wish to apply for funding must first submit a Letter of Intent (LOI).

LOIs should be 2-3 pages in length and should include:

  •    Name and location of the organization.
  •    Name and contact information, including e-mail address, of the person submitting the LOI.
  •    A brief description of the organization including mission statement.
  •    A brief outline of current Roma health activities, including any advocacy or any monitoring components. What are your advocacy objectives, and how will monitoring advance those objectives?
5.    Briefly describe your ideas/plans for future Roma health advocacy and how monitoring would enable you to achieve your objectives. 

Letters of intent are invited for proposals up to USD $45,000 each for a period of one year.

LOIs should be submitted to Rosalind McKenna at  and Maja Saitovic at by 8 August 2014.

Only successful applicants will be contacted and invited to submit full proposals.

57 de traineri internaționali creionează educația liceenilor români în GROW

duminică, 6 iulie 2014

Peste 1500  participanți provenind din 100 licee din 13 orașe din România petrec o vară plină de pasiune alături de 57 traineri internaționali în cea de-a 12-a ediție a programului național de dezvoltare personală GROW, dezvoltat de Școala de Valori în parteneriat cu AIESEC România.

A 12-a ediție a proiectului GROW se derulează în 13 orașe din țară și reprezintă un program de dezvoltare pe termen lung pentru tineri prin  intermediul educației non-formale ce are drept scop creșterea calității educației în România. Programul de 6 săptămâni derulat de Școala de Valori și AIESESC  implică eforturile educaționale a 57 traineri internaționale ce vin din țări exotice precum: India, Egipt, Hong Kong, Argentina, Columbia, Franța , Estonia, Ucraina, Pakistan, China, Portugalia, Liban și Armenia.

Programul GROW promovează conceptul de Practice, Learn, Step Up, fiind singurul program inovativ de educație non-formală din România construit pe un curriculum de 4 ani, cu scopul de a oferi tinerilor, pe toată perioada liceului, un conținut educațional complementar activității lor școlare.

“Unul din lucrurile importante pe care le livrează programul GROW este că folosește un curriculum adaptat pentru fiecare an de liceu, astfel încât cursurile pe care tinerii le parcurg să fie adecvate nevoilor și  nivelului lor de înțelegere. Continuăm să susținem GROW, un program educațional, pe care-l considerăm un instrument practic oferit tinerilor și care îi ajută să își aleagă un traseu profesional în concordanță cu potențialul și abilităților lor.
BRD se implică activ și în alte numeroase programe de dezvoltare adresate studenților și, nu de puține ori, printre participanții la proiectele noastre s-au numărat absolvenți ai „GROW” . De fiecare data aceștia  ne-au transmis feedback-ul lor pozitiv despre programul care le-a dat mai multă încredere în ei și i-a ajutat în a se organiza. Este interesant de remarcat și gradul de promovabilitate în proporție de aproape 100% a examenului de maturitate de către liceeni participanți în acest proiect.
Toate acestea sunt doar câteva dintre argumentele pentru care susținem  GROW 1.1 si 1.2 și în 2014. Încurajăm toți liceeni să se înscrie în acest proiect și să își descopere viitorul profesional împreună cu Școala de Valori și AIESEC.” declară Adela Jansen, Directorul Executiv Resurse Umane din cadrul BRD Groupe Societe General.

Sesiunile de pregătire pentru elevii ce urmează ca în septembrie să intre în clasa a XI-a și a XII-a se vor desfășura în perioada 24 iunie – 6 august 2014 sub forma a 11-15 ateliere de lucru interactive susținute în limba engleză de către studenții internaționali, într-un mediu tineresc, dominat de multiculturalitate și diversitate.

Cei peste 1500 participanți  la GROW vor fi motivați să își dezvolte abilitățile personale, manageriale și încrederea în sine, precum și să se orienteze în carieră, GROW punându-le la dispoziție cunoștințele și metodele furnizate de specialiștii  ce au dezvoltat conținutul atelierelor de educație non-formală ce vor fi susținute  în  cadrul programului și care au fost special construite de un grup de specialiști în formare profesională și training având în vedere specificul adolescenților români.

Programul național GROW a dezvoltat liceeni în fiecare ediție, aceștia remarcând impactul adus de proiect. “Pot să spun că experienţa mea în GROW m-a maturizat semnificativ. Distracţia oferită de jocurile din cadrul cursurilor este ceva foarte serios şi ajută mult la formarea personalităţii şi la conturarea opţiunilor de studiu, pe viitor. GROW înseamnă pentru mine distracţie şi învăţare activă şi cred că dacă aşa ar arăta şi orele de curs din licee, elevii ar fi mult mai câştigaţi. Acest proiect m-a ajutat să mă dezvolt, să ştiu cum să mă comport cu persoanele de care nu le cunosc şi cum să mă organizez.” ne spune Dragoș, participant din ediția de primăvară 2014, din Brașov.

Proiectul se bucură de sprijinul Ministerului Educației Naționale, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Biroului de Informare al Parlamentului European în România, BRD-Groupe Société Générale, WNS, Cetelem, Zentiva și  Ipsos Research România.

Partener media: Kiss Fm.
Mai multe detalii despre proiectul care dezvoltă generații de tineri, poți afla și de pe!

Finanțare: Agricultură sustenabilă

Enel Cuore, organizaţia non-profit a grupului internaţional Enel, alături de Universitatea “Alma Mater Studiorum” din Bologna, a lansat un apel de finanţare pentru proiecte de afaceri care implică agricultura urbană, agricultura socială sau “comunităţile alimentare” (comunităţi formate în jurul unor preocupări care ţin de alimentaţie).

Proiectele propuse trebuie să promoveze horticultura comunitară, ca soluţie pentru îmbunătățirea siguranţei alimentare, ca alternativă pentru sustenabilitatea mediului sau ca metodă de asigurare a incluziunii sociale.

În plus, iniţiatorii trebuie să vizeze comunităţile rezidenţiale, centrele comunitare şi centrele de reabilitare. Cu alte cuvinte, trebuie să se adreseze tinerilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor care provin din familii dezavantajate, persoanelor care locuiesc în centre sociale, femeilor şi copiilor.

Conform organizatorilor, vor avea prioritate iniţiative precum:

  •     Proiecte de horticultură comunitară în zone rurale şi urbane, prin care se încearcă îmbunătăţirea siguranţei alimentare;
  •     Proiecte de horticultură sustenabilă, prin care se încearcă protejarea biodiversităţii, reducerea impactului asupra mediului său încurajarea folosirii corecte a resurselor naturale;
  •     Proiecte de horticultură socială, prin care se urmăreşte formarea unor comunităţi în zone dezavantajate din punct de vedere economic;
  •     Proiecte de terapie horticolă, cu rol în ameliorarea stării de sănătate în diverse afecţiuni;
  •     Proiecte de educaţie şi recreere horticolă;
  •     Proiecte de horticultură care creează locuri de muncă pentru tineri aflaţi în situaţii dezavantajate.

Finanţările vor fi acordate în principal pentru dezvoltarea infrastructurii şi achiziţionarea de bunuri de capital, precum: echipamente şi unelte, rezervoare pentru stocarea apei, depozite, echipamente pentru procesarea produselor, unelte şi echipamente pentru dezvoltarea unor tehnici inovative de producţie şi de monitorizare a proceselor industriale etc.

Asociaţiile, organizaţiile neguvernamentale, cooperativele sau întreprinderile sociale care activează în domeniu îşi pot înscrie proiectele până pe 7 iulie 2014, pe site-ul Enel Cuore.

În etapa de evaluare a proiectelor, vor conta atât adaptarea la context, cât şi experienţă şi implicarea iniţiatorilor. Nu există o limită în ceea ce priveşte numărul de proiecte finanţate sau a sumelor acordate.

Call for Training Course in Yerevan

miercuri, 18 iunie 2014

Iată că lansăm primul apel  Erasmus +!

Căutăm 3 participanţi pentru a ne reprezenta la trainingul Youth participation outside the ballot box, proiect care se va desfăşura în Erevan, Armenia în perioada 15 - 22 august 2014 şi care va fi organizat de Silba, o asociaţie daneză. Mai multe detalii despre proiect puteţi găsi mai jos.

Pentru a aplica este nevoie să parcurgeţi 3 paşi:

      * să ne propuneţi şi să realizaţi cel puţin o activitate de voluntariat, la alegere, în cadrul organizaţiei noastre (atenţie: voi sunteţi cei care aleg/propun activitatea de voluntariat, iar aceasta trebuie realizată înainte de a pleca în proiect, iar SUPER TINERI trebuie implicată),
     * să ne trimiteţi un plan de implicare în diseminarea/promovarea rezultatelor proiectului, ce va fi implementat după ce vă veţi întoarce în ţară.

    * să completaţi acest formular: Armenia
Adresa la care trebuie să ne trimiteţi aplicaţia voastră este

Vă rugăm să luaţi în considerare următoarele aspecte:

- înainte de aplica, asiguraţi-vă că ştiţi ce presupune un proiect internaţional, în acest sens citiţi cu atenţie detaliile despre proiect (mai jos) şi acest articol:
- dacă vor fi mai multe solicitări, îi vom alege pe cei mai activi aplicanţi, totuşi dacă aţi realizat activităţi, veţi primi un anumit punctaj care vă va asigura un loc în alte proiecte pentru care veţi aplica,
- organizaţia noastră nu percepe niciun fel de taxă de participare; cazarea şi masa sunt asigurate 100%, iar transportul va fi decontat în proporţie de 70% de către organizaţia din Armenia,
- după finalizarea trainingului veţi completa un formular de evaluare a proiectului şi veţi implementa activităţile de diseminare pe care ni le-aţi propus. 

Call for participants for EU training course Youth participation outside the ballot box, August 15th-22nd in Yerevan, Armenia

“For more than 20 years now, growing up in Europe has equaled being a democratic citizen. That is symbolized by the act of going to the ballot box on election day every four or five year to vote for your representative in parliament. This is the same picture all over Europe – both in the EU and in their neighboring countries towards the East, the former Soviet Union.

But what about what takes place in between the visits to the ballot box? How do people act out democracy, enact their rights and help build a well functioning civil society? And what is the role of society's future, the young people, in all this? How are they acting out being democratic citizens? And how can we ensure that they will build a strong and well functioning democratic Europe in the future?

This training course, Youth participation outside the ballot box, will explore the role and possibilities of young Europeans when it comes to being active, democratic citizens outside the ballot box. It will be done by inviting organizations from 8 different countries from both Western and Eastern Europe. Through a training course the participants will be encouraged to investigate, explore, reflect and share their experiences, thoughts and tools of their daily work with young people in civil society. The participants will be challenged into thinking in innovative, creative and alternative ways of understanding activism, democracy, youth and the possibilities of both their local and national democratic realities. Different non-formal learning methods will be used to open the participant's eyes to the many different realities democracies in Europe are facing. The training course will take place from August 15th to the 22nd in Yerevan, Armenia and organizations from Denmark, Germany, Netherlands, Romania, Moldova, Ukraine, Georgia and Armenia will take part.”

Our expectations of you as a participants will be that you are engaged in the project and that you can contribute to the reach the objectives of the seminar. We will therefore aim to select people with experience in doing projects and with motivation with regards to learning more about how to motivate young people to become active citizens. You do not need to have any specific educational level, as long as you have a reflected idea of participation and why to participate. We require that you are able to communicate in English on an high level .
We will likewise aim to get an equal gender balance by having this in mind when selecting participants.

Date and place: August 15th- 22nd in Yerevan, Armenia
Age: 20-30 years old
Number of participants selected: 3 participants/organisation

Expenses: Food and accommodation will be provided by the European Commission.
The participants can get their travel expenses covered up to:

530 euros travelling from Denmark
530 euros travelling from Netherlands
0 euros travelling from Armenia
180 euros travelling from Georgia
275 euros travelling from Moldova
275 euros travelling from Romania
275 euros travelling from Ukraine
360 euros travelling from Germany

Please note that no flights should be booked before the participants get confirmation about their participation.

Application is done by filling out this application form and sending it to
. Application deadline: 30/06/2014.

Balkan Music and Dance Festival in Greece

marți, 17 iunie 2014

We are all different but we are all the same – we could say that about the friendly Balkan people. It’s well known that besides loveliness, people from Balkan countries share rich cultural heritage which we should cherish and enjoy.

Youth Center of Epirus and municipality of Pogoni area (Epirus region, Greece) welcomes various kinds of folklore and modern folklore music bands to the Balkan Music and Dance Festival in Pogoni area from 5th to 10th of August 2014! We welcome music bands that play traditional music and especially traditional music with a modern touch, also traditional dance groups.

We plan to host totally around 60 artists from Balkan countries, mostly music bands, very few dance groups and a quite big audience. The festival will take place in the nature, near by a beautiful mountain river of Kalama (Agious). We are going to cover all the costs of stay of all the artists, also their travel inside Greece.

All interested people are welcome to contact us via e-mail for more details and application. And you are welcome to read about Youth Center of Epirus in our web site -

And of course, if you are in a traditional, modern-traditional music band or in a traditional dance group, you are welcome to share this welcoming message to your group, to your friends and anyone you think might be interested to participate!


Despre adolescenţii de astăzi se spune că fug de responsabilităţi, că îşi aleg modele lipsite de profunzime şi că nu au valori. Deși lor le este deseori aplicată eticheta de “superficiali”, realitatea este diferită, ne relevă datele furnizate de studiul realizat de Școala de Valori și Ipsos Research România.

În luna aprilie 2014, Școala de Valori și Ipsos Research România cu sprijinul Ministerului Educației Naționale au realizat o cercetare despre valorile și modelele tinerilor din România. Rezultatele studiului au arătat faptul că adolescenții români au ca model de viață unul dintre părinţi și apreciază onestitatea și perseverența.

Mitul #1: Tinerii din România nu sunt interesaţi de studii - FALS

Cercetarea a scos la iveală că 8 din 10 tineri intenționează să urmeze studiile universitare după terminarea liceului. Doar jumătate dintre aceștia însă s-au gândit mai departe și la profesia pe care o vor urma.  Explicaţia este aceea ca elevii nu percep o legătură directă între facultatea aleasă și meseria pe care o vor urma. Acest lucru se întâmplă deoarece tinerii nu consideră că școala îi pregătește pentru piața muncii.
În ceea ce priveşte domeniul ales, primele 4 opțiuni de studii universitare ale acestora sunt: științele sociale (28%), științele medicale (16%), ştiinţele inginerești (15%) și științele economice (12%). Beneficiile percepute de elevi în alegerea acestor  domenii sunt accesul la un loc de muncă bine plătit și ușurința în găsirea unui loc de muncă.
Doar 1% dintre liceenii intervievați cred că nu vor termina liceul. Principalul motiv pentru a nu finaliza studiile ar putea fi plecarea la lucru în străinătate.

Mitul #2: Modelele tinerilor sunt vedetele de la televizor – FALS

Rolul părinților este foarte important în viața tinerilor de liceu. Pentru cei mai mulți liceeni, părinții sunt acele persoane pe care le consideră modele (62%). Acest lucru este valabil pentru toţi tinerii, indiferent de profilul studiilor liceale, sex, vârstă, regiune sau alte caracteristici.
În plus, cercetarea ne arată că părinții sunt cei mai puternici influențatori ai tinerilor atât în insuflarea valorilor (66%) cât și în alegerea facultăţii pe care o vor urma (54%). Persoanele publice, “vedetele”, sunt într-o foarte mică măsură considerate modele de către liceeni: 2% au ca modele vedete din străinătate, respectiv 0.5% vedete din România.

Mitul #3: Tinerii din România trebuie învăţaţi ce înseamnă “valori” - ADEVĂRAT

52% dintre elevii de liceu din România, din mediul urban, au un set de valori propriu după care își ghidează viața. 33% dintre aceștia au demonstrat că  înțeleg foarte  bine conceptul de valoare  și au identificat  ca principale valori: sinceritatea, perseverența, respectul, corectitudinea, încrederea și  familia. Restul de 19% dintre adolescenți au întâmpinat greutăți în a își sintetiza și abstractiza ideile, însă au numit un set de valori reale, în timp ce 20% dintre liceeni nu au  putut numi nicio valoare.

Cercetarea despre valorile și modelele tinerilor, “adolescenții români între aparență și esentă” poate fi  consultată aici. (


Metodologia cercetării a cuprins o etapă calitativă, în care au fost realizate interviuri în profunzime cu profesorii - acei profesori cu reputaţie de lideri de opinie în mediul pre-universitar - care au putut explica ce stă în spatele valorilor tinerilor și modul în care generaţiile de elevi evoluează.

Etapa calitativă a fost urmată de una cantitativă în care a fost aplicat un chestionar unui eșantion de 1000 de elevi de liceu din întreaga țară, din mediul urban (eşantion reprezentativ la nivel de sex, profil, an de studiu, regiune şi mediu de reşedinţă).

Pentru mai multe detalii despre rezultatele studiului puteţi contacta Silvia Bogdan ( şi Sorina Isac (

Bătălia de la Tîrgu Frumos

marți, 20 mai 2014

Despre conflictul sovieto-german din 1941-1945, probabil cel mai distrugător din toate timpurile (atât prin volumul pierderilor umane, cât şi prin efectele politico-sociale), s-a scris şi se scrie enorm. În ultimii ani, în Occident au apărut numeroase lucrări de specialitate, bazate îndeosebi pe surse germane (fie de arhivă, fie memorialistice), care sugerează că multe dintre bătăliile purtate de-a lungul celor patru ani de război ar trebui reevaluate şi reanalizate. Timp de decenii, istoria Frontului de Est s-a scris folosindu-se aproape exclusiv documentele sovietice şi lucrările de mari dimensiuni editate la Moscova, „istorii oficiale”, a căror lectură trebuie făcută cu mult spirit critic. Analize recente, realizate pe măsură ce arhivele germane au ajuns în atenţia specialiştilor, demonstrează că istoriografia sovietică a interpretat într-un mod subiectiv campaniile militare, trecând sub tăcere eşecurile, diminuând pierderile proprii şi exagerându-le pe cele ale inamicului. Una dintre aceste bătălii este cea de la Târgu Frumos, din primăvara anului 1944.

Într-o lucrare apărută în 2007 şi intitulată sugestiv Red Storm over the Balkans. The Failed Soviet Invasion of Romania, spring 1944, istoricul american David M. Glanz sugerează că în iarna şi primăvara anului 1944, Armata Roşie a condus o ofensivă pe scară largă pe întreg frontul din nordul Moldovei, cu obiective extrem de îndrăzneţe, inclusiv cucerirea regiunii petrolifere de lângă Ploiești şi, pe cale de consecinţă, a unei părţi însemnate din teritoriul românesc.
Glanz respinge ideea adoptată de decenii de istoriografia sovietică şi apoi rusă, conform căreia ar fi existat două direcţii principale de efort militar, nord-est şi sud-vest (Leningrad şi Ucraina), iar după atingerea obiectivelor acestora, în aprilie 1944, Stalin ar fi ordonat schimbarea priorităţii strategice în Bielorusia, pe direcţia Minsk-Varşovia. Ofensiva spre România, purtată de forţa a două fronturi sovietice, a fost oprită prin efortul concentrat al trupelor germano-române, care au stabilizat frontul, aducând inamicului pierderi grele în oameni şi mai ales unităţi blindate. În consecinţă, istoricul american (autor a numeroase lucrări de referinţă despre Frontul de Est) sugerează că eşecul a fost ascuns de sovietici, din motive evidente de propagandă. După ce frontul germano-român s-a prăbuşit în vara anului 1944, această ofensivă de mari proporţii, eşuată, a fost trecută sub tăcere, ca şi sacrificiul făcut de soldaţii români şi germani în primăvara anului 1944.
Şi istoricul german Klaus Schönher, într-o lucrare dedicată luptelor purtate de Wehrmacht pe teritoriul României în 1944, subliniază faptul că Înaltul Comandament al Armatei de Uscat germane ajunsese la concluzia că ofensiva sovietică pentru primăvara anului 1944 viza tot flancul sudic al frontului de răsărit, determinată înainte de toate de factorul politic, primul obiectiv al Uniunii Sovietice fiind scoaterea din război a României, ceea ce ar fi pus capăt dominaţiei germane în sud-estul Europei.

Dacă în Occident bătălia pentru Moldova din aprilie-iunie 1944 este destul de cunoscută, cea de-a doua bătălie de la Târgu Frumos fiind obiect de studiu în academiile militare americane în timpul „războiului rece”, în România ea reprezintă un mister pentru opinia publică. După 1990, specialiştii s-au concentrat asupra evenimentelor derulate în jurul Actului de la 23 august 1944, trecând sub tăcere evenimentele din primăvara aceluiaşi an, cu excepţia, notabilă, a istoricului Petre Otu.

Frontul sovieto-german în primele luni ale anului 1944
Declanşată la sfârşitul lui decembrie 1943, ofensiva de iarnă a Armatei Roşii s-a desfăşurat pe întreaga lungime a frontului, reuşind să-l străpungă şi să se apropie de graniţele României. Glanz sugerează că Stalin cerea această presiune pe întregul front având convingerea că apărarea trebuia să cedeze în anumite sectoare.După o scurtă acalmie, ofensiva sovietică a fost reluată în martie 1944. Frontul 1 Ucrainean, comandat de mareşalulGheorghi Jukov, a desfăşurat operaţiunea Proskurov-Cernăuţi; Frontul 2 Ucrainean (mareșalul Ivan Konev), operaţiunea Uman-Botoşani, iar Frontul 3 Ucrainean (generalul de armată Rodion Malinovski), operaţiunea Odessa.

La sfârşitul lui martie 1944, unităţi aflate în subordinea lui Jukov au realizat câteva capete de pod la vest de Nistru. La 29 martie, Cernăuţiul a fost ocupat de Corpul 11 tancuri şi Divizia 11 infanterie, trupele sovietice atingând ulterior un aliniament de 100 km între Kolomeea şi localitatea Margina, la poalele Carpaţilor Orientali.Concomitent, Frontul 2 Ucrainean a străpuns apărarea germană, forţând Nistrul la 18 martie 1944 şi intrând pe teritoriul românesc; din capul de pod realizat, unităţile sovietice au continuat atacul, depăşind Prutul şi Siretul şi cucerind succesiv Soroca, Bălţi, Botoşani şi Rădăuţi. Frontul 3 ucrainean şi-a dirijat o parte din forţe spre Tiraspol şi Odessa. Pentru a nu fi încercuite, armatele 6 germană şi 3 română s-au retras pe Nistru. La mijlocul lunii aprilie, sovieticii au cucerit Tiraspolul, au forţat Nistrul şi au realizat un cap de pod la sud de Tighina.
Intenţia sovieticilor: înaintarea spre Prut

Au trecut sovieticii în defensivă de la mijlocul lunii aprilie? Sursele „oficiale” ale războiului, apărute din anii 1960 până în 1999 la Moscova, asta indică. David Glanz are însă o altă opinie. În acest sens, autorul citează inclusiv din memoriile generalului Vasili Ciuikov, eroul de la Stalingrad, care, în primăvara-vara anului 1944, comanda Armata 8 Gardă şi care susţine că la începutul lunii mai primise ordin să se pregătească de ofensivă în zona Chişinăului, parte a unei ofensive generale derulate de Frontul 3 ucrainean. Chiar dacă precizează ulterior că STAVKA (înaltul comandament sovietic) a anulat ofensiva, Glanz este de părere că renunţarea la ofensiva planificată fusese doar o consecinţă a înfrângerii trupelor Frontului 2 Ucrainean condus de Konev, care ar fi trebuit să forţeze pătrunderea la sud-vest de Iaşi.

Organizarea apărării

La 5 aprilie 1944, Hitler a reorganizat Grupul de Armate „A”, împărţindu-l în Grupul de Armate „Ucraina de Nord” şi „Ucraina de Sud”. Primul a fost pus sub comanda mareşalului Model, pentru apărarea României fiind desemnat generalul din trupele de vânători de munte, Ferdinand Schörner (cel care va deveni, de altfel, ultimul mareşal al celui de-Al Treilea Reich). Cu doar câteva zile înainte, la 29 martie, cancelarul german şi Înaltul Comandament al Armatei de Uscat (OKH) aprobaseră, în principiu, organizarea apărării prin intercalarea unităţilor germane şi române, cu toată „rezerva” arătată de o parte a planificatorilor de la Berlin cu privire la „capacitatea operativă” a unităţilor române şi, mai ales, cu privire la „moralul” lor.

Imediat după preluarea comenzii, generalul Schörner, realizând că aliniamentul defensiv al grupului de armate „Ucraina de Sud” era divizat pe două aliniamente distincte, ceea ce ridica dificultăţi operative evidente, a propus retragerea din Basarabia, pe Prut, pentru a evita încercuirea lor prin declanşarea unei ofensive sovietice între Prut şi Siret. Aşa cum susţine David Glanz, exact aceasta era şi intenţia Armatei Roşii.După ce înţelesese retragerea din nord-vestul României, din necesităţi militare evidente, mareşalul Antonescu s-a opus propunerii, nedorind să abandoneze pur şi simpu Basarabia şi invocând şi nevoia de a proteja perimetrul petrolifer din Valea Prahovei. În consecinţă, Grupul de Armată „Ucraina de Sud” a fost împărţit în două subgrupuri de armată cu un mixt de trupe româno-germane.
În Basarabia a fost organizat subgrupul „Dumitrescu”, pus sub comanda (formală) a generalului Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a 3-a române. El avea în compunere, pe lângă Armata a 3-a, şi Armata a 6-a germană, comandată de generalul Karl Hollidt şi controla operativ întregul flanc sudic al Grupului de Armate, de la masivul Corneşti până la Odessa.Între Prut şi Carpaţii Orientali a fost constituit Subgrupul de Armată „Wöhler”, comandat de genralul Otto Wöhler, aflat în fruntea Armatei 8 germane. Pe lângă aceasta, subgrupul avea în componenţă şi Armata a 4-a română, condusă de generalul Mihail Racoviţă, remobilizată recent, la 15 martie.    

Locul cel mai important din punct de vedere strategic din întregul dispozitiv al frontului germano-român era regiunea Târgu Frumos, care se preta unui atac cu numeroase unităţi blindate. Ţinând cont de importanţa strategică a zonei, autorităţile deciseseră, încă din septembrie 1939, la declanşarea ostilităţilor în Europa, construirea unui sistem de fortificaţii, lucrări abandonate în iunie 1941, odată cu intrarea României în război. În toamna anului 1943, pe măsură ce frontul se apropia tot mai mult de frontierele României, proiectul a revenit pe agenda de lucru a autorităţilor. A fost fortificat aliniamentul aflat la sud de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos, iar în spatele acestui aliniament s-a mai organizat o linie de apărare între Tupilaţi şi Hălăuceşti. Ele au fost integrate în cele două poziţii de apărare cunoscute sub numele de „Dacia” şi „Traian”. Prima începea de la nord-est de Iaşi, continua pe la nord de localităţile Leţcani, Podu Iloaie, Târgu- Frumos, Heleşteni şi se finaliza cu linia fortificată deja amintită. În spatele ei se găsea poziţia principală de rezistenţă, nume de cod „Traian”, care includea înălţimile din sudul şi vestul Iaşiului, continuând până spre Păstrăveni. Marele Stat Major român a organizat alte două poziţii de apărare în adâncime, „Decebal” şi „Ştefan”, destinate să limiteze şi să oprească eventuala înaintare a inamicului în spaţiul dintre Prut şi Carpaţii Orientali.

Diviziile de elită ale armatei germane pe frontul românesc
Timp de aproape două luni, pe frontul din Moldova au acţionat două dintre diviziile de elită ale armatei germane, una aparţinând trupelor Waffen SS (Divizia 3 SS Totenkopf) şi alta trupelor regulate (Grossdeutschland). Creat iniţial pentru paza conducerii partidului nazist, Waffen SS a ajuns, de la cele trei regimente iniţiale, la 41 de divizii în mai 1945. Destinat la început doar unor voluntari selectaţi după criterii foarte stricte, din 1943, având nevoie să-şi completeze forţele armate tot mai rarefiate, au fost recrutaţi voluntari din toată Europa, în special pe criterii ideologice. Armata Naţională a guvernului Horia Sima de la Viena, aflată sub comanda generalului Platon Chirnoagă (singurul general român căzut prizonier pe Frontul de Est, în octombrie 1944), cuprindea două regimente româneşti încadrate în Waffen SS. În final, mai mult de 50% din cei aproximativ 1 milion de oameni care au luptat în SS au fost de altă naţionalitate decât cea germană; aproximativ 35% din efectivele totale au pierit în timpul războiului, deşi cifrele sunt încă discutabile, anumite surse apreciind că numărul real se apropie de 70%.

Divizia 3 SS Totenkopf (Cap de Mort) a fost creată în octombrie 1939 din regimentele însărcinate cu paza lagărelor de concetrare. A participat în campania din vest în 1940; din 1941 a luptat doar pe Frontul de Est, luând parte la cele mai importante bătălii: încercuirea de la Demiansk (ianuarie-martie 1942), Harkov şi Kursk în 1943, nordul Moldovei şi Budapesta în 1944, ultima ofensivă germană a războiului din Ungaria în primăvara anului 1945. Membrii diviziei au fost acuzaţi de crime de război în timpul Campaniei din Vest din 1940, inclusiv de uciderea unor prizonieri de culoare aparţinând trupelor coloniale franceze. Rămăşiţele diviziei s-au predat trupelor americane la sfârşitul războiului, dar au fost prompt predaţi sovieticilor şi foarte puţini au supravieţuit captivităţii.

Trupele SS, formate din voluntari dedicaţi cauzei şi pregătiţi în mod adecvat, beneficiau de cel mai modern echipament militar. Primele unităţi ale diviziei au ajuns pe teritoriul românesc la începutul lunii aprilie 1944, după ce aceasta pierduse, în urma unui atac al aviaţiei sovietice la Tiraspol, toate tancurile Tiger. Acest blindat greu de 57 de tone şi înarmat cu un tun de 88 mm, intrat în serviciu operativ din iarna 1942-1943, a fost una dintre cele mai eficiente arme ale celui de-Al Doilea Război Mondial şi rămâne, fără îndoială, cel mai faimos tanc din toate timpurile.
Regrupată în zona Roman, divizia (e o alocuţiune teoretică, în realitate efectivele fiind departe de a constitui o divizie) a fost ataşată corpului LVII Panzer, urmând să ocupe un sector de front în zona Lăpuşna.

La jumătatea lunii aprilie, o parte dintre echipajele de tancuri ale diviziei au fost transferate diviziei blindate „România Mare” pentru a instrui echipajele româneşti cu tancurile germane livrate singurei unităţi blindate româneşti. La 23 aprilie, cu ocazia sărbătorii de Sf. Gheorghe, soldaţii din Totenkopf au participat la slujbele religioase, fiind ulterior invitaţi la masă de familiile localnicilor. La 20 mai, două tancuri Tiger aparţinând diviziei Grossdeutchland au fost oferite unităţii SS, alăturându-se celor 23 Panzer IV pe care le avea, divizia ocupând din nou poziţii defensive la nord-vest de Târgu Frumos. Panzer IV a rămas în producţie pe întreaga durată a războiului, fiind de departe tancul german cu mai mai numeroasă producţie (între 1936 şi 1945 au fost construite 8.472 unităţi). Acest tanc mediu era înarmat în 1944 cu un tun de 75 mm.; câteva exemplare au fost oferite armatei române. După ce a participat şi la cea de-a doua bătălie de la Târgu Frumos, având la un moment dat la dispoziţie şi alte câteva tancuri Tiger (primite la începutul lunii iunie, în completare la cele „împrumutate” de la Grossdeutchland), Totenkopf a fost retrasă din linia întâi la 8 iunie 1944, fiind ulterior mutată în Polonia.
Grossdeutschland, călită în mari bătălii
Divizia Grossdeutschland era o unitate de elită a armatei regulate, având în bună măsură un statut asemănător diviziilor SS în privinţa înzestrării cu material de război. O simplă unitate de gardă în anii ’20 ai secolului trecut, în Berlin, la sfârşitul deceniului trei a fost tranformată iniţial în regiment de infanterie, ulterior în divizie de infanterie. În mai 1943 a fost tranformată în Panzergrenadier Division, deşi beneficia de o înzestrare cu tancuri superioară oricărei unităţi a armatei regulate, fiind singura divizie motorizată a Wehrmacht-ului care avea în componenţă un regiment de tancuri în loc de un batalion. Spre finalul războiului a fost transformată din divizie în corp de armată, deşi nu avea nici pe departe efectivele necesare pentru a justifica o asemenea titulatură. A participat la operaţiunea „Citadela”, în vara anului 1943 (celebra bătălie de la Kursk), în cea de-a doua jumătate a anului fiind implicată în bătăliile defensive din Ucraina. În 1944 a participat la luptele de la Krivoi-Rog şi pentru a despresura trupele germane prinse în „punga” de la Korsun. După participarea la bătăliile de pe frontul românesc, a fost transferată în Prusia Orientală. La sfârşitul lunii aprilie 1945 a încetat practic să existe, fiind decimată în luptele din zona Pillau. Majoritatea supravieţuitorilor au ajuns în captivitate sovietică, cu excepţia celor care au reuşit să se evacueze pe mare în Schleswig-Holstein şi care s-au predat britanicilor.

Regimentul de tancuri al diviziei, care „a dus greul” bătăliei defensive din nordul Moldovei, cuprindea trei batalioane, cu un total de 11 companii. Primul batalion (companiile 1-4) era dotat cu tancuri Panther. După ce tancul sovietic T-34 se dovedise o surpriză teribil de neplăcută pentru germani încă din 1941, Hitler a insistat pentru dezvoltarea unui proiect pentru un tanc mijlociu care să contracareze cu mai mult succes blindatele sovietice. Având o greutate de 44,8 tone, înarmat cu un tun de 75 mm şi beneficiind de o armură tip „carapace”, Panther a primit botezul focului în timpul bătăliei de la Kursk, iniţial având numeroase probleme tehnice. Variantele ulterioare au fost mult îmbunătăţite şi s-a dovedit un oponent de temut atât pe Frontul de Est, cât şi în Vest. Există opinii care consideră Panther ca fiind cel mai bun tanc de mărime mijlocie (după standardele din 1944-1945) al întregului război. Al doilea batalion al diviziei (companiile 5-8) folosea tancuriPanzer IV, iar cel de-al treilea (companiile 9-11) avea Tiger-uri. Dotarea standard a batalionului, niciodată atinsă, era de 45 de tancuri, total diferită de cea sovietică, un batalion de tancuri german fiind echivalentul a două regimente de tancuri sovietice.
Unii dintre supravieţuitorii acestei divizii de elită, care şi-au scris memoriile după război, au rămas cu amintiri plăcute din România. Un ofiţer, pe atunci locotenent, îşi amintea că la Bacău „domnea o atmosferă de pace”, în magazine găsindu-se produse „care în Germania dispăruseră de mult”. După ce sugerează că populaţia îi privea cu simpatie, aminteşte şi de o întâlnire cu o mare unitate românească, „destul de bine dotată”, şi care i-a lăsat o bună impresie în privinţa disciplinei şi a dorinţei de a lupta, deşi subliniază ceea ce se regăseşte invariabil în toată memorialistica germană referitoare la armata română: lipsa de coeziune, discrepanţa dintre corpul ofiţerilor, pe de-o parte, şi cel al subofiţerilor şi trupei, pe de alta. „Lipsea camaraderia dintre ei”, conchidea fostul locotenent.

Comandanţii(poate fi si un insert, si o caseta pe lateral)
La conducerea regimentului de tancuri al Grossdeutchland se găsea colonelul Willi Langkeit, considerat unul dintre cei mai buni conducători de panzere din întregul război. Fiul unui fermier din Prusia Orientală, născut la 2 iunie 1907 în Schusten, Langkeit a participat la campania din Polonia şi cea din vestul continentului, în 1940. Pe Frontul de Est a fost implicat încă de la început în cadrul Diviziei 14 Panzer, până în martie 1944, când a fost numit la conducerea regimentului de tancuri al diviziei Grossdeutchland. Fusese decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier încă din 1942 şi luase parte la bătălia de la Stalingrad, când Divizia 14 Panzer fusese practic distrusă, fiind reconstruită în primăvara lui 1943. Pentru acţiunile sale în bătăliile defensive din nordul Moldovei (rapoartele germane vorbind de 56 de blindate inamice distruse de regimentul condus de Langkeit), la 30 mai a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a.
După Târgu Frumos a luptat apoi alături de divizia sa în luptele disperate din Prusia Orientală, fiind înaintat, în primăvara anului 1945, la gradul de general-maior. La sfârşitul războiului s-a predat trupelor americane, după care a fost preluat de britanici şi ţinut în captivitate până în 1947. După război a făcut parte din trupele de grăniceri. S-a pensionat în 1967, decedând la scurt timp, la 27 octombrie 1969. Willi Langkeit a fost unul dintre cei 882 de militari (germani şi aliaţii lor, deopotrivă) decoraţi cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar. Modest, declara după război că decoraţiile se datorează „curajului şi loialităţii camarazilor pe care am avut onoarea să-i comand”.

Hasso-Eccard Freiherr von Manteuffel(14 ianuarie 1897-24 septembrie 1978), comandantul divizieiGrossdeutchland, un alt personaj important în conducerea bătăliilor defensive de pe frontul românesc, a fost unul nu doar un lider militar de excepţie, dar şi un politician de succes după cel de-Al Doilea Război Mondial. Generalul Alexandru Ionescu Saint-Cyr, la vremea aceea căpitan şi şeful biroului 3 operaţii al Diviziei 1 gardă, şi-l amintea ca fiind „un om mic de statură, cu faţa adânc brăzdată, tot timpul cu ochelari, cu binoclu şi cu laringofonul pus. […] Era de o energie de neînchipuit”. Se născuse la Postdam într-o familie ilustră, fiind nepotul mareşalului prusac Edwin von Manteuffel (1809-1885). S-a înrolat în armata imperială în 1916, într-un regiment de husari, fiind rănit în octombrie acelaşi an în luptele din Franţa. După război, a făcut parte din Freikorps şi apoi din nou creata armată a republicii. Între februarie 1939 şi mai 1941 a fost profesor la Şcoala Trupelor de Tancuri din Berlin-Krampnitz, neluând parte la campaniile din 1939-1940, după care a fost repartizat la Divizia 7 Panzer, cu care a intrat în luptă în iunie 1941. La începutul anului 1943 a fost transferat în nordul Africii, luând parte la bătăliile din Tunisia, fiind evacuat la sfârşitul lunii martie după ce leşinase în urma epuizării, în mai fiind înaintat la gradul de general-maior. Din august 1943 a condus Divizia 7 Panzer apoi, de la 1 februarie 1944,Grossdeutchland.

A fost un comandant sever și capabil, calităţi care l-au recomandat pentru o nouă înaintare, la gradul de General der Panzertruppen, echivalentul gradului de general-locotenent, primită la 1 septembrie 1944, odată cu comanda Armatei 5 Tancuri, cu care a participat la ultima ofensivă germană pe Frontul de Vest, bătălia din Ardeni. În martie 1945 a primit comanda Armatei 2 Panzer, parte a grupului de armate Vistula. În timpul crâncenelor lupte din apropierea capitalei germane, un grup de soldaţi sovietici a pătruns pe neaşteptate în cartierul general, existând mărturii care sugerează că Manteuffel nu s-a dat înapoi să-şi folosească nu doar pistolul, dar şi pumnalul de luptă, în ciuda faptului că fusese rănit. La 3 mai s-a predat trupelor americane, devenind prizonier de război până în septembrie 1947. După război a intrat în politică, devenind deputat în Bundestag între 1953 şi 1957 şi fiind activ în crearea forţelor armate ale Germaniei federale. În 1959 a fost condamnat la doi ani închisoare pentru împuşcarea unui dezertor în 1944, într-un proces extrem de controversat, în condiţiile în care executarea dezertorilor nu intra sub incidenţa hotărârilor Tribunalului de la Nuremberg, fiind o practică întâlnită inclusiv în cadrul armatelor aliate. Presiunile pentru eliberarea sa înainte de termen au fost încununate de succes, fiind eliberat după numai patru luni. Un vorbitor fluent de engleză, a fost invitat în Statele Unite, unde a vizitat Pentagonul, fiind primit la Casa Albă de preşedintele Dwight Eisenhower. În 1968 a ţinut cursuri la celebra Academie Militară americană de la West Point. A decedat la 21 septembrie 1978, în timp ce se afla în vacanţă în Austria.

Prima bătălie de la Târgu Frumos
La 8 aprilie, Frontul 2 Ucrainean condus de mareşalul Konev a declanşat ofensiva cu forţa a cinci armate. „Vârful de lance” urma să fie reprezentat de Armatele 40 şi 27, în cooperare cu elemente ale Armatei 2 Tancuri, care aveau să forţeze în zona Târgu Frumos. În acelaşi timp, Armata 52 şi unităţi aparţinând Armatei 6 Tancuri, care operau la nord de Iaşi, urmau să sprijine efortul principal printr-o ofensivă în zona lor de front.

Toţi cei cinci comandanţi ai armatelor Frontului 2 Ucrainean erau soldaţi experimentaţi, căliţi în confruntările de pe Frontul de Est. Unul dintre ei merită o atenţie specială, pentru că va juca un rol important în tragicele evenimente din martie 1945, când pe front a fost arestat generalul Avramescu, comandantul Armatei a 4-a române. În vârstă de 49 de ani, generalul Filip Jmacenko, comandantul Armatei 40, era un fost soldat al armatei ţariste care se alăturase Armatei Roşii în noiembrie 1917, având ulterior o prestigioasă carieră militară. Primise comanda Armatei 40 în octombrie 1943 şi fusese decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice pentru operaţiunile ofensive peste Nipru. Serghei Trofimenko, comandantul Armatei 27 şi Simeon Bogdanov, care conducea Armata 2 Tancuri, urmaseră, în linii mari, cariere asemănătoare cu ale lui Jmacenko: soldaţi în armata ţaristă, înrolaţi ulterior în Armata Roşie, cursuri şi academii militare în perioada interbelică, serviciu operativ în perioada 1941-1944. Bogdanov era recunoscut şi de germani ca unul dintre cei mai energici şi mai capabili strategi ai blindatelor.
La începutul lunii aprilie, în regiunea Târgu Frumos fusese dislocat Corpul 5 armată român, comandat degeneralul Constantin Niculescu, care avea în compunere iniţial diviziile 1 şi 4 infanterie. Ulterior, Corpul a primit şi Divizia 1 gardă, dispusă la vest de Târgu Frumos, şi Divizia 6 infanterie, introdusă în dispozitiv la Est de Paşcani. Aceasta din urmă avea să resimtă din plin şocul declanşării ofensivei sovietice. În ziua de 9 aprilie, unităţi ale Armatei 40 au cucerit Paşcaniul apărat de trupele române, în timp ce vârfurile de lance ale Armatei 27 ocupau Târgu Frumos, sovieticii instalându-se în poziţii defensive la sud-est şi sud-vest de localitate. Spre est, blindatele Armatei 2 tancuri se loviseră de apărarea Diviziei 24 Panzer.

Încă din după-amiaza zilei de 8 aprilie, comandamentul Armatei 8 germane trecuse la regruparea divizieiGrossdeutchland pentru a bloca înaintarea sovieticilor, care depăşiseră deja axa Iaşi-Podul Iloaei-Târgu Frumos. În timp ce forţele sovietice aduceau noi unităţi în zonă, pentru a mări presiunea asupra apărării româno-germane, în dimineaţa zilei de 10 aprilie divizia Grossdeutchland, care dispunea de aproximativ 160 de tancuri de toate tipurile, inclusiv Panther şi Tiger (cu menţiunea că numărul celor operaţionale era cu siguranţă mult mai mic), a contraatacat spre vest, de-a lungul drumului Podul Iloaiei-Târgu Frumos. În timp ce divizia germană presa dinspre est, unităţi române aparţinând Diviziei 1 gardă şi Regimentului 6 vânători au contraatacat de la sud. Cele trei divizii sovietice care asigurau zona au fost nevoite să se retragă cu pierderi grele, pentru a evita încercuirea. Detaşamentul „maior Ioanid” a cucerit, la 11 aprilie, satele Albeşti şi Găneşti, iar Regimentul 6 gardă localităţile Heleşteni şi Hărmăneasca, la 12 aprilie.

Scurta acalmie instalată în zona Târgu Frumos după 12 aprilie a permis regruparea şi reorganizarea apărătorilor, în condiţiile în care era de aşteptat ca sovieticii să nu renunţe uşor la ofensivă. De partea română, s-a constituit Detaşamentul „General Ştefan Opriş”, format din unităţi ale Diviziei 1 gardă. Germanii au instalat divizia Grossdeutchland pe aliniamente defensive la nord de Târgu Frumos. După ce, la 12-13 aprilie, a fost respins şi un atac purtat în zona Podul Iloaei de unităţi ale Armatelor 27 şi 2 tancuri, Divizia 24 Panzer reuşind cu succes să-şi apere poziţiile, frontul românesc a intrat într-o aparentă acalmie. Pe de-o parte, sovieticii îşi regrupau forţele pentru un nou asalt, pe de alta, germanii avansau, prin incursiuni de mici dimensiuni, încercând să ocupe poziţii cât mai favorabile pentru organizarea unei defensive cât mai solide în regiune.
Asaltul sovietic din zona Paşcani, condus de Armata 40 a lui Jmacenko, care reuşise să împingă în spate apărarea unităţilor române din Corpul 5 armată, la sud de oraş, a fost stopat la jumătatea lunii aprilie, pe fondul eşecului de la flancul drept, care ce ar fi pus în mare pericol „vârfurile de lance” sovietice din zona Paşcani-Târgu Neamţ.

A doua bătălie de la Târgu Frumos        
Greul însă abia urma să vină. La 18 aprilie, Konev a prezentat STAVKA un nou plan de ofensivă, de această dată inteţionând să forţeze cu alte două armate adăugate celor existente, 7 Gardă şi 5 Tancuri Gardă. Ofensiva urma să fie sprijinită de un baraj intens de artilerie.
La 24 aprilie, forţele diviziei SS Totenkopf, împreună cu Divizia 6 infanterie română, au atacat poziţiile defensive sovietice la sud de Paşcani, reuşind să recucerească oraşul după trei zile de lupte. La 25 aprilie, la nord-vest de Târgu Frumos, au atacat elemente ale Grossdeutchland împreună cu Divizia 1 gardă, aflată în flancul stâng al marii unităţi germane, românii asigurând şi pregătirea de artilerie. 

Militarii români au străpuns apărarea Diviziei 81 Infanterie Gardă, ajungând până în apropierea localităţii Hărmăneşti. Când au stopat acţiunile ofensive, la 28 aprilie, trupele germano-române reuşiseră să avanseze aproximativ 10 kilometri nord-vest de Târgu Frumos, ceea ce oferea posibilităţi mărite pentru organizarea unei defensive eficiente.

La 30 aprilie, sovieticii au executat un puternic atac în fâşia Diviziei 18 munte română, pe direcţia Vulturi-Iaşi, cu scopul de a cuceri fosta capitală a Moldovei. Organele de informaţii româneşti aflaseră de la prizonierii capturaţi că în rândul ostaşilor sovietici circula ideea sărbătoririi zilei de 1 Mai în Iaşi. Militarii români s-au repliat, reuşind să stopeze atacul cu ajutorul artileriei Corpului 4 Armată. Era însă un atac menit să atragă atenţia de la direcţia principală a ofensivei, care urma să lovească tot în zona Târgu Frumos. În acest sector al frontului raportul de forţe era net favorabil inamicului. Românii dispuneau de Divizia 6 infanterie şi de Divizia 1 Gardă. 

Germanii aveau Grossdeutchland, Totenkopf, Divizia 24 Panzer şi Divizia 46 Infanterie. În privinţa blindatelor, sursele (germane) sugerează că armatele Frontului 2 Ucrainean au folosit aproximativ 400 de tancuri de toate tipurile în ofensivă. Spre comparaţie, Divizia Grossdeutchland avea doar 25 Panzer IV, 12 Panther şi 10 Tiger, singurele operaţionale dintr-o cifră teoretic mai mare. Dispunea şi de un batalion de tunuri de asalt, 25 la număr, plus un regiment de artilerie şi un batalion de artilerie antiaeriană cu trei baterii grele de 88 mm, un tun antitanc deosebit de eficient. De cealaltă parte, sovieticii dispuneau de Armata 40 (având în compunere şi Corpul 5 Cavalerie Gardă), Armata 7 Gardă, Armata 5 Tancuri Gardă şi Armata 27.

În dimineaţa zilei de 2 mai, la orele 05:15 (ora Moscovei), un vuiet imens a spulberat liniştea unei dimineţi călduroase de primăvară, atmosfera părând că se dezintegrează. Prin semiîntunericul zorilor, 1.000 de tunuri şi mortiere şi-au lansat încărcăturile mortale peste poziţiile germane şi române, într-o terifiantă simfonie, timp de o oră. A urmat şuieratul specific al lansatoarelor de rachete, „orgiile lui Stalin”, în timp ce ţăcănitul sacadat al mitralierelor începea să se audă timid. Prin norii de fum şi de praf ridicaţi de bombardament s-a auzit apoi huruitul specific al motoarelor de blindate, în timp ce infanteria sovietică le urma cu strigăte de „uraaa!”, ce păreau să se audă de peste tot. Locotenentul Hans-Karl Richter mărturisea mai târziu: „Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. În valea întinsă în faţa ochilor mei, rulau cu viteză 80-100 de tancuri, îndreptându-se direct spre plutonul meu”. Deasupra zburau avioanele Armatei 5 Aeriană. În timp ce asupra poziţiilor defensive din regiunea Târgu Frumos se dezlănţuia iadul, undeva spre est, la nord de Iaşi, două divizii de infanterie sprijinite de blindatele Armatei 6 Tancuri declanşaseră, la rândul lor, atacul spre sud. Prima întâlnire a germanilor cu noul tanc Iosif Stalin 2
Manteuffel îşi amintea că privise prin binoclu tancurile sovietice apropiindu-se de Târgu Frumos, în timp ce infanteria română şi germană rămăsese în tranşee şi adăposturi individuale, lăsând blindatele pe seama tunurilor de 88, perfect camuflate. O altă companie inamică de tancuri a trecut de Ruginoasa, fiind interceptată şi distrusă de tancurile Panzer IV, care profitau de avantajul mobilităţii. „Pe când mă aflam în legătură radio cu Langkeit”, rememora generalul Manteuffel, „în jurul nostru au început să explodeze proiectile de mare calibru. Am identificat rapid tancuri grele aflate la 3.000 de metri depărtare. La început, am fost convins că tancurile noastre Tiger au devenit dezorientate; ruşii nu aveau tancuri cu tunuri de asemenea calibru. Ulterior, o companie cu tancuri Tiger a deschis focul în direcţia acestui inamic neaşteptat şi am avut surpriza să vedem proiectilele atingându-şi ţinta şi ricoşând. După ce blindatele noastre s-au apropiat la 2.000-1.800 de metri, au reuşit să distrugă patru dintre ele, alte trei retrăgându-se în mare viteză”. A fost prima întâlnire a germanilor cu noul IS-2 (Iosif Stalin-2, urmaşul tancurilor KV), de 46 de tone, înarmat cu un tun de 122 mm, care aparţineau Regimentului 14 Tancuri Gardă, ataşat Corpului 29 Tancuri. Pe lângă acest blindat nou-nouţ, sovieticii au folosit pe scară largă şi T-34 cu tun de 85 mm, mult superior celui de 76 mm instalat pe variantele anterioare şi de care ruşii dispuneau în număr mare (22.559 de exemplare au fost produse începând cu 1944). T-34 era superior tancurilor Panzer IV, atât din punct de vedere al tunului, cât mai ales al blindajului, dar inferior celorPanther. Pe de altă parte, era mai adecvat pentru rularea pe teren accidentat, având şi un consum de combustibil redus: 180 de litri diesel pentru 100 de kilometri, cifra ridicându-se la 210 pentru IS-2. În comparaţie, Panzer IV consuma 300, Panther – 365, iar Tiger – 782.

Întreaga zi, blindatele sovietice au continuat să atace, val după val, fiind oprite atât de poziţiile antitanc statice, cât mai ales prin manevre mobile, în flanc, ale unităţilor de blindate. Infanteria sovietică nu a reuşit nici ea să-şi atingă obiectivele, pe fondul pierderilor foarte mari ale unităţilor de blindate din prima zi a ofensivei, deşi reuşise să penetreze în adâncime, infanteria germano-română dând o replică viguroasă, chiar în condiţii de încercuire completă a punctelor de rezistenţă. Grossdeutchland a contaatacat în sectorul Corneşti, începând cu orele prânzului, în timp ce un regiment din divizia Totenkopf a avansat spre Ruginoasa. Locotenentul Richter, ai căror oameni erau deja epuizaţi de atacurile repetate ale inamicului, mărturisea că „în momentul în care tancurile T-34 au apărut în faţa semişenilatelor noastre, dinspre sud şi-au făcut apariţia blindatele diviziei SS, declanşându-se o teribilă bătălie de tancuri”.

Contraatacurile cu forţe blindate au fost sprijinite de bombardierele în picaj Junkers-87 „Stuka”, unul dintre ele fiind pilotat de celebrul Hans-Ulrich Rudel. Rudel a fost unul dintre cei 27 de deţinători ai Crucii de Cavaler cu Frunze de Stejar, Săbii şi Diamante şi singurul decorat cu Frunze de Stejar aurite (Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes mit goldenem Eichenlaub, Schwertern und Brillanten), devenind astfel cel mai decorat militar german din cel de-Al Doilea Război Mondial. Cifrele sale, care au fost confirmate de arhive, sunt aproape ireale: 2.000 de ţinte distruse, dintre care 800 vehicule, 519 tancuri, 150 piese de artilerie, un distrugător, două crucişătoare şi cuirasatul Marat, victorii obţinute în 2.530 de misiuni de luptă. Nu a fost niciodată doborât de un alt pilot, doar de tirul artileriei antiaeriene; a fost doborât sau forţat să aterizeze de nu mai puţin de 32 de ori, uneori în spatele liniilor inamice.

Manteuffel subliniază că unul dintre elementele care au dus la reuşita apărării a fost o foarte bună coordonare interarme, atât artileria, cât şi infanteria sprijinind contratacurile decisive ale unităţilor de blindate. DiviziaGrossdeutschland a raportat aproximativ 200 de tancuri distruse în timpul acestei bătălii teribile. Doi dintre ofiţerii diviziei au fost decoraţi cu Crucea de Cavaler, regimentul de tancuri atingând cifra de 1.000 de blindate inamice distruse începând de la crearea sa, în martie 1943. După ce ofensiva sovietică s-a stins, instalându-se o nouă perioadă relativ calmă, încercând să profite de situaţia operativă favorabilă, subgrupul Wöhler a planificat două operaţii ofensive, denumite „Katia” şi „Sonia”, pentru a lichida capul de pod sovietic de la sud de Jijia. Pentru operaţia „Katia” s-a constituit temporar Grupul de corpuri de armată von Knobelsdorf, compus din Corpul 57 blindat german şi Corpul 6 armată român, la ea participând efectiv divizia Grossdeutschland şi 24 Panzer, precum şi Divizia 18 munte română. Operaţia „Sonia” a fost pregătită de corpul de armată Mieth, cu Divizia 14 Panzer şi Divizia 3 infanterie română.

La 30 mai, Grupul Mieth a atacat la dreapta de comunicaţia Iaşi-Popricani (linia de demarcaţie dintre cele două grupuri de armate), în timp ce la stânga a avansat grupul Knobelsdorf, totul pe fondul unei pregătiri de artilerie. Luptele au fost din nou acerbe, cu tancurile Tiger şi Panther folosite din nou drept vârf de lance, dar avansul a fost limitat, nu mai mult de 3-5 kilometri. La 8 iunie, luptele şi-au pierdut din intesitate. După aproape trei luni de lupte teribile, frontul românesc a intrat într-o perioadă de relativă acalmie, până în august.

70 de ani de la bătălia pentru Moldova
În primăvara anului 1944, frontul din Moldova a reprezentat o prioritate pentru STAVKA, care a încercat din răsputeri să pătrundă pe teritoriul românesc. Luptele continue, între care se disting trei bătălii mai importante (a doua jumătate a lunii aprilie; începutul lunii mai; începutul lunii iunie) au fost purtate de un mixt de trupe germane şi române, cu contribuţia decisivă a unităţilor de blindate din cadrul diviziei Grossdeutschland. Luptele acerbe şi unităţile deplasate de germani în nordul Moldovei demostrează că la Berlin se înţelegea foarte bine importanţa teritoriului românesc, teza conform căreia germanii abandonaseră România nefiind conformă cu realitatea. E adevărat că imediat după stabilizarea frontului, în perioada 23 iunie-18 august 1944, Înaltul Comandament german a retras din România 11 mari unităţi, dintre care 7 blindate, inclusiv diviziaGrossdeutchland, transferându-le spre alte sectoare ale Frontului de Est ameninţate. Să nu uităm însă că în această perioadă are loc şi debarcarea din Normandia. Germania nu avea resursele de a proteja toate zonele ameninţate, încercând să-şi folosească diviziile de elită acolo unde presiunea inamică era mai mare.

În privinţa pierderilor, estimarea este dificilă. Din cei aproximativ 850.000 de oameni din compunerea Fronturilor 2 şi 3 ucrainene folosite pe frontul românesc în primăvara anului 1944, aproximativ 150.000 au fost pierderi (morţi, răniţi, dispăruţi), un procent de 18%, relativ redus comparativ cu alte operaţiuni importante ale războiului. Pe de altă parte, cifrele demonstrează luptele grele care s-au dat într-un sector de front în care sovieticii au susţinut că se aflau în defensivă. În privinţa subgrupurilor Wöhler şi Dumitrescu, care numărau aproximativ 300.000 de oameni, pierderile s-au ridicat la aproximativ 45.000 (15%), luându-se în considerare media pierderilor Diviziei 24 Panzer, aflată permanent în acel sector de front şi pentru care există rapoarte detaliate privind pierderile. Germanii susţin că au distrus aproape 400 de blindate în timpul celor peste două luni de lupte; cifra e probabil exagerată, dar nu departe de adevăr.

Puţin (sau deloc) cunoscută opiniei publice româneşti, peste jertfa de sânge a soldaţilor români implicaţi în bătălia pentru Moldova s-a aşternut uitarea. Astăzi, după șapte decenii, când patimile politice şi ideologice s-au mai stins (sau, mai bine spus, ar fi trebuit să se stingă), dincolo de cunoaşterea propriei istorii, avem obligaţia unui singur lucru: amintirea celor care au murit, în uniformă şi cu arma în mână, pentru apărarea României.

Articol trimis de Dănuţ Harhătă

Training about EVS in Armenia

Căutăm 1 participant pentru a ne reprezenta la trainingul "EVS - Planning is Caring", proiect care se va desfăşura în Dilijan, Armenia în perioada 22 - 29 iunie 2014. Mai multe detalii despre proiect puteţi găsi mai jos.

Pentru a aplica este nevoie să parcurgeţi 3 paşi:

     * să ne trimiteţi o prezentare personală împreună cu o fotografie
     * să ne propuneţi şi să realizaţi cel puţin o activitate de voluntariat, la alegere, în cadrul organizaţiei noastre (atenţie: voi sunteţi cei care aleg/propun activitatea de voluntariat, iar aceasta trebuie realizată înainte de a pleca în proiect, iar SUPER TINERI trebuie implicată),
     * să ne trimiteţi un plan de implicare în diseminarea/promovarea rezultatelor proiectului, ce va fi implementat după ce vă veţi întoarce în ţară.

Adresa la care trebuie să ne trimiteţi aplicaţia voastră este

Vă rugăm să luaţi în considerare următoarele aspecte:

- înainte de aplica, asiguraţi-vă că ştiţi ce presupune un proiect internaţional, în acest sens citiţi cu atenţie detaliile despre proiect (mai jos) şi acest articol:
- dacă vor fi mai multe solicitări, îi vom alege pe cei mai activi aplicanţi, totuşi dacă aţi realizat activităţi, veţi primi un anumit punctaj care vă va asigura un loc în alte proiecte pentru care veţi aplica,
- organizaţia noastră nu percepe niciun fel de taxă de participare; cazarea şi masa sunt asigurate 100%, iar transportul va fi decontat în proporţie de 70% de către organizaţia din Armenia,
- după finalizarea trainingului veţi completa un formular de evaluare a proiectului şi veţi implementa activităţile de diseminare pe care ni le-aţi propus.  

General Idea:

Acknowledging the fact that there is growing interest in European Voluntary Service (EVS) projects by youth and organization in Programme and Eastern European and Caucasian (EECA) countries, we have decided to organize a training course for organisations newly involved as well as for beginners in EVS “EVS-Planning is Caring”.

We have chosen to put the main focus of our training on planning of EVS, because we believe that if new organizations and volunteers are about to get involved in EVS are well prepared and aware about the various aspects related to EVS and possible challenges, most of the risks and problems during implementation of projects can be avoided. Therefore, in this training we will discuss how to prepare not only a project which looks good on the paper, but also how to assure good practical preparation of the various actors/players involved in EVS (volunteer, HO, SO, CO, the local community, etc.).

Training programme would be designed in such a way that would enable the participants to gain the maximum of the training regardless of their little experience in EVS. It would include interactive non-formal learning methods (workshops, presentations, consultations with experts, discussions in groups, role-play games, getting to know with good practice by meeting with volunteers and watching films, competitions, organizational fairs, informal integration, etc.).

The Training Course will be organized from June 22-29, 2014.

Participants and profiles:
From each partner organization 2 participants – youth workers or /and Project leaders with age over 18.
Partners need to send participants who are interested to do an EVS or to be involved in different activities within EVS.

2 trainers from Armenia
2 Support staff

List of the countries and maximum travel costs:
Financial Condition/ Travel Cost:

The Training Course will be implemented in the frame of the EU Youth in Action Program, Action 3.1. Accommodation, food, visa fees and materials will be covered fully by the organizers. Travel expenses will be reimbursed at 70% of the real cost.
Insurance is obligatory and should be arranged and covered by each participant.
The organizers will reimburse 70% of participants' travel costs (with cheapest mean of transportation) in return of original tickets.

All participants will receive the reimbursement on spot in Armenia.

Please note that you should bring with you sufficient and adequate proof/ evidence of your travel costs – you should have the originals of invoices, tickets, printed out e-tickets, boarding passes, etc. On all the documents a price should be clearly visible; otherwise we will be unable to reimburse the costs. Please, take care to have the tickets for your travel back home, in order to get reimbursement for those costs also (e.g. train ticket from the airport to city center, etc).

NB!!! Please note that participant’s travel costs should not exceed the travel budget limits which were approved by EACEA and the travel route should also be in accordance. Find the travel limits above!

If you have problems to stay within the indicated travel limits please contact the organizers.

Please have in mind that the transport from Yerevan to Dilijan will be organized by the organizers and that you have to cover 30% of these costs. The amount will be deducted from your reimbursement.

Travel Dates:

Arrival: June 22, 2014 in Yerevan/ Dilijan, Armenia
Departure: June 29, 2014 from Yerevan/ Dilijan, Armenia

Transport Details:

Most of you will arrive at Zvartnots International Airport. For more information about the airport, please visit
While arriving, please look for someone from our staff with the TC name.

! Please note that we will not arrange transportation from/ to airport for participants arriving earlier than June 22 and departing later than June 29.

None of the participants need any Visa to enter Armenia.

The Training Course will be hosted at one of the most beautiful Resort towns of Armenia. Dghyak Pansion Dilijan Hotel is ready to host our project and provide comfortable rooms and facilities to us.

Accommodation and Food:

You will stay in double/triple rooms with bathroom and toilet in the room. You will be provided with bed sheets and towels. There are hair dryers in the rooms. The training room and dining room are located in the same building. Organizers will provide participants with three meals per day, coffee breaks and purified water. Please, keep in mind, that the provided food may differ from the food you are used to have in your country, and, even in case of providing food for special groups, e.g. vegetarians, it may not fully meet your expectations. We strongly recommend participants to inform the organizers IN ADVANCE about any special needs.

Checklist – what you need to bring with you:

o Proof of all the travel expenses you wish to reclaim: No payment will be made without a proof of your expenses! If you come by plane, please be sure to bring evidence of the sum actually paid (invoice, copy of credit card slip), a copy of the ticket and your boarding passes, or in the case of an email booking, a print out of the reservation confirmation and financial transaction. DO KEEP ALL FLIGHT/TRAIN/BUS TICKETS, BOARDING CARDS, INVOICES ETC WITH YOU AND DO NOT THROW THEM AWAY!!!

o Other Expenses: All other expenses during the activity, such as board, lodging and transportation, will be borne by the organizers. However, all participants’ personal costs (like telephone calls, gifts and souvenirs, etc.) and/or any other cost not linked to programe’s events have to be covered by the participants and will be settled directly by them.

o “Standard seminar equipment”: An alarm clock, any dictionaries you might require, music CDs and tapes, instruments that you may need, comfortable clothes, warm clothes to be worn both inside and outside etc.

o Please bring all necessary identity documents (social and medical insurance, I.D. etc.) in the case of need.

o Any materials you need to present you country (food, drinks, music, post cards) during the intercultural evening, specific working methods or tools, and your organization.

Local Money:
The Armenian Currency is called ARMENIAN DRAM. In the shops US dollars and Euros are not taken. There are many places in Dilijan where you may exchange money (from Euros and US dollars). We recommend using cash instead of credit or debit cards as fees usually have to be paid when withdrawing money in Armenia.

Internet Access:
There is WiFi Internet coverage at the lobby of the hotel.

Armenian Mobile Phones:
There are three mobile operators in Armenia: Beeline, VivaCell-MTS and Orange. In case you
need an Armenian Mobile/Sim card, you may simply buy at while being in Dilijan.

Project will be implemented by Youth Cooperation Center of Dilijan NGO (Armenia) – main coordinator – responsible for application, organization, administration and logistics of the Training Course.




2008-2014 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu